Autobuzul si painea calda-un asa zis reportaj-

Zi de zi incerc sa prind un loc in zona “buna” a autobuzului 28. Daca te avanti din Copou si treci peste sau mai bine zis prin zecile de studenti din statie ai sanse sa prinzi un loc…in picioare, desigur. Stai si induri si te gandesti ca data viitoare o sa ai mai mult noroc si o sa gasesti un loc pe care mai tarziu o sa-l cedezi unui batran daca mai ai un pic de bun. Imbulzeala intrece orice imaginatie. Stai cu fata lipita de usi sau ca intr-o menghina fara sa mai fie nevoie sa te tii de ceva. Dupa cateva zile de chin si rasuflare intretaiata te decizi sa incerci sa ocolesti orele critice: 7.30, 9.30, 12.00, 14.00 si intervalele diminetii si dupa-amiezii. Te amagesti zi de zi pentru ca de cate ori ai cursuri sau indraznesti sa-ti doresti sa mergi in oras cu autobuzul trebuie sa infrunti aceeasi hoarda din care incepi sa faci parte si tu ; majoritatea sunt studenti, elevi si pensionari. Sunt in aceeasi situatie ca si mine si suporta aceleasi conditii. O fi oare vina studentilor ca sunt atat de multi? Ar parea un motiv pueril. Cert e ca te uiti din trei in trei minute la ceas si dupa vreo 15 minute zaresti in departare un 28. RATP-ul « binecuvinteaza » statia din Copou cu cate un mijloc de transport atat cat sa poti sa stai intr-un picior. Consum putin , incasari mari. Ce mai conteaza ca te iei la intrecere pentru a te putea prinde de bara care iti ofera o pseudo-siguranta? Trebuie sa fii recunoscator ca ai cu ce sa ajungi pana la destinatie si mai are si patru roti. Sunt fericita insa; din Alexandru cel Bun, dupa ce inconjur mai bine de jumatate de oras se indura cel de sus si se rarefiaza aerul, iar eu pot sa ma mai relaxez inca doua statii. Asa-i daca stai la capatul orasului si daca ai mai putini bani cat sa-ti permiti un abonament. Dar pana sa ajungi sa platesti pentru pacatele altora si sa-ti imparti suferinta cu ceilalti trebuie sa mai fii si vigilent pentru ca sunt destul de multi cei si cele ale caror maini nu-si gasesc locul decat in gentile sau buzunarele oamenilor ; trebuie sa te consideri norocos daca in cativa ani de studentie nu ai ramas fara telefon, portofel sau alte valori. RATP-ul vegheza zi de zi pentru ca tu sa ai o calatorie de neuitat si sa o iei a doua zi de la capat. Dupa cum zicea un editorialist ieseana, « Regia Autonoma de Timp Pierdut » are grija de « confortul » si siguranta calatorilor. Maine ma duc din nou la facultate cu autobuzul 28.