Santinelele spatiale

Pentru a putea intelege care este rolul satelitilor este cel mai indicat sa se inceapa prin a intelege ce sunt acestia. Satelitii sunt corpuri ceresti care se rotesc in jurul altui corp ceresc si-l insotesc in jurul miscarii sale de revolutie. In ceea ce priveste originea acestora ei sunt naturali, care au aparut odata cu Universul si artificiali, creati de oameni cu scopul de a cerceta Universul si de a-i descoperi imprejurimile. In ceea ce priveste satelitii naturali acestia se rotesc in jurul unei planete sau al unei stele. Cel mai cunoscut satelit natural este Luna, care se roteste in jurul Pamantului. Miscarea majoritatii satelitilor este directa, de la vest la est si pe aceeasi directie ca planetele in jurul carora orbiteaza.
Satelitii artificiali sunt obiecte plasate cu un scop bine definit pe o orbita in jurul unei planete. De la lansarea primului satelit artificial au fost create si lansati cateva mii si au fost trimisi pe orbita Pamantului. In prezent, ei joaca un rol important in industria comunicatiilor , in strategia militara si in studiile stiintifice ale Pamantului si Universului.
In conditiile in care s-a considerat tot mai necesara gasirea si realizarea unor mijloace de masura de inalta precizie, capabile sa confirme aspecte ale teoriei relativitatii generalizate sau restranse a fost lansat primul satelit artificial in spatiu, fapt realizat de NASA in 1958. Sistemul de functionare era acela de inregistare a mesajelor cu ajutorul unei camere atasate, atunci cand trecea pe deasupra unei statii de transmisie. Mai tarziu, intre satelitii aflati in zbor si statiile de la sol s-a ajuns la schimbarea semnelor de reperaj din suta in suta de secunde, lucru care a confirmat teoria relativitatii. In ceea ce priveste teoriile emise, dar nedemonstrate de marii fizicieni dupa atestarea relativitatii, idee emisa de Einstein, au fost lansati nenumarati sateliti care aveau drept scop demonstarea unor teorii initiate de mari fizicieni.
Un alt satelit artificial, Echo1, lansat tot de Statele Unite in 1960
era construit dintr-un balon de plastic aluminizat cu diametrul de 30 de metri. Patru ani mai tarziu a fost lansat Echo 2 care avea un diametru de 41 de metri.
In 1962 a fost lansat de catre Compania Americana de Telefon si Telegraf satelitul Telstar1 care oferea transmisie TV directa intre Statele Unite, Europa si Japonia si putea de asemenea reda cateva sute de statii radio. Capacitatea acestor sisteme era limitata de necesitatea transmitatorilor puternici si antenelor mari de pe sol.
Odata cu evolutia in timp a acestui tip de transmitere de informatii au fost creati sateliti cu scopuri bine definite care au rolul de a comunica informatii dintr-un anumit domeniu. Printre satelitii cu o importanta insemnata se numara satelitii militari, care pot furniza informatii detaliate despre preagtirile militare sau desfasurarea unei lupte. Cea care a reprezentat un mare interes pentru acest domeniu a fost tot Statele Unite care a inceput studierea lor in anul 1946, iar in 1956 au inceput punerea la punct a rachetei lansatoare de sateliti militari, Atlas-Agena. In perioada 1958-1985 au fost lansati aproape 3000 de sateliti, dintre care 2114 sunt destinati unor utilizari cu specific militar. Pe langa SUA, statele care mai au un numar insemnat de sateliti folositi cu scop militar sunt Rusia, China, Franta si Marea Britanie.
Pe langa satelitii militari pe orbita se pot identifica si sateliti de recunoastere care sunt dotati cu aparatura foto, camere de televiziune si alte instrumente optice. Rolul acestor sateliti este acela de a tine sub observatie permanenta o zona de pe suprafata globului pamantesc si realizarea de fotogafii asupra obiectivelor programate pe care, dupa developare, le transmit la sol unde sunt prelucrate si interpretate. Acest tip de sateliti sunt capabili sa identifice o imagine la sol de numai15-25 de cm. Ei sunt lansati la inaltimi intre 100-250 km sau intre 300-500 de km. Satelitii de recunoastere fotografica supravegheaza si fotografiaza in perioade scurte de timp zone de cateva mii de km patrati intr-un singur cadru functionand cu o viteza de aproximativ 30000 de km/ora. Un alt tip de sateliti, cei de recunoastere electronica(ELINT sau FERRET) functioneaza o perioada mai lunga de timp decat primii(intre cateva luni si cativa ani). Acestia au rolul de a localiza amplasarea aparatelor radar de aparare antiaeriana sau antirachete si sa etermine caracteristicile si raza lor de detectie. Ei sunt utilizati, de asemenea, pentru localizarea satelitilor militari de telecomunicatii si pentru interceptarea comunicatiilor militare. Primul satelit de recunoastere fotografica a fost lansat in1959 de catre Statele Unite.De la durata de viata a satelitilor de acest tip de 30 de zile s-a ajuns treptat pana la 770 de zile care erau lansati la o altitudine superioara cuprinsa intre 200 si 250 de km.
Un alt tip de sateliti sunt cei de detectie avansata care evolueaza pe orbite la aproximativ 36000km altitudine si au ca scop depistarea lansarii de rachete balistice. Performanta acestor sateliti ajunge de la supravegherea punctelor de amplasare a rachetelor, momentul lansarii si traiectoria lor, decolarea avioanelor strategice si tactice inamice pana la transmiterea de date de catre rachetele balistice cu detectoare de infrarosii pentru detectarea radiatiilor emise de motoarele avioanelor sau de rachete.
Tot din categoria satelitilor de recunoastere fac parte si satelitii de supraveghere oceanica. Ei sunt plasati pe orbite inalte, la peste 1000 de km si sunt dotati cu detectoare de radiatii infrarosii, detectoare electronice si echipament foto. Datorita caracteristicilor orbitale si performantei lor ei pot identifica si localiza navele de suprafata, dar si instalatiile de coasta. Sistemul de echipamente le permite sa detecteze, totodata, si submarinele nucleare, inclusiv pe cele aflate la adancimi foarte mari. Primul satelit de acest fel a fost lansat tot de Statele Unite in anul 1976. Ewl purta alti trei sateliti dotati cu detectoare de semnale radio. Acesti sateliti aveau misiunea de a supraveghea semnalele electronice emise de navele de razboi ale altor state pentru a dtermina natura si ruta acestora. Un alt grup de sateliti operationali de observare maritima sunt dotati, pe langa detectorul radio si cu captori pasivi pentru receptarea radiatiilor infrarosii si a microundelor. Dupa 1983 insa a fost inventata si lansata o noua generatie de sateliti prevazuti cu sisteme de radare perfectionate pentru supravegherea oceanelor si care evolueaza pe orbite joase, la aproximativ 250 de km.
Ultima categorie de sateliti de recunoastere o constituie satelitii pentru detectarea exploziilor nucleare. Ei au fost creati dupa incheierea acordurilor sovieto-americane, din 1972 si au ca obiectiv detectarea exploziilor cu arme nucleare in atmosfera si in spatiul cosmic.
Un alt tip de sateliti este folosit si in domeniul stiintei. Satelitii de acest fel care orbiteaza in jurul Pamantului pot furniza date privind harta Terrei, marimea si forma sa si pot studia dinamica oceanelor si a atmosferei. Savantii utilizeaza de asemenea satelitii pentru a cerceta Soarele, Luna, alte planete, comete, stele si galaxii. Telescopul spatial Hubble este un observator general lansat in 1990. Unii sateliti stiintifici orbiteaza in jurul altor corpuri ceresti decat Pamantul.
Pe langa tipurile de sateliti prezentate anterior sunt si satelitii de comunicatie. Majoritatea primilor sateliti includeau un oarecare echipament de comunicatie. NASA a lansat primii sateliti de telefonie si televiziune, AT&T’s Telastar 1, in 1962.Departamentul de Aparare al SUA a lansat Syncom 3 in 1964. Acesta a fost primul satelit care a avut o orbita geostationara. Din 1957 au fost lansati peste 300 sateliti de comunicatii.Cei din prezent ofera servicii de comunicare audio-video si de transmitere a datelor.
Asadar odata cu evolutia sistemelor de comunicare satelitii devin tot mai performanti si in scurt timp vor ajunge sa detina puterea la nivelul intregului glob si sa-l imparta in sfere de influenta.

Bibliografie:

Grigore- Closca, Carmen, Era cosmica si Terra, Editura Albatros, Bucuresti, 1987;

Zaganescu, Florin, Viitorul apartine spatiului, Editura Albatros, Bucuresti, 1980;

Teodorescu, Constantin; Ionescu, Demostene; Zaganescu, Florin, Satelitii artificiali la sfarsit de mileniu, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1988;

Mucica, Teodor, Perovici, Minodora, Universul mijloacelor audiovizuale, Editura Albatros, Bucuresti, 1982.

Politica e la moda

Romanii se pricep la toate si la nimic. Domeniul unde toti exceleaza insa este politica. Fie ca n-a trecut prin bancile scolii sau a ajuns profesor universitar fiecare are "competenta" in politica. Asa s-a hotarat si Irina Schrotter ca anul acesta la moda e...politica. De ce nu? Nu si aici trebuie schimbat ceva? Ce conteaza ca e vorba de haine sau de oameni, tot modificari se fac. Cum dumneaei se pricepe la creat...poate inventeaza un Iasi mai bun in care pe Bahlui sa nu mai curga deseuri, ci lapte, iar in Ciric si Venetia sa se gaseasca miere. La idei stam bine.
Daca Gigi Becali a ajuns politician, om de afaceri si patron la Steaua, Miron Cozma vrea sa-si faca partid, iar Irina Loghin si Ion Dolanescu sunt deputati, de ce nu ar ajunge si Schrotter primar? Poate mai face niste taieturi si carpeli prin Primarie si o imbraca intr-o haina frumos colorata, in functie de tendinte. Are vreo importanta ca e candidat independent si n-are pe nimeni sa-i dea un sut in f... sa o propulseze sus, pe tronul Iasului? Daca se imbraca frumos si schimba din "Haina il face pe om" in "Primaria il face pe om" poate ca or sa cada doi, trei ieseni si or sa ramana hipnotizati pana dupa votare. Dar la cum e in politica ieseana si nu numai, politeturile de genul "doamnele primele" nu-si au locul, asa ca Schrotter o sa trebuiasca sa se re-reorienteze. Ce campanie va pregati? Poate va face o prezentare de moda in aer liber si va da autografe. Am insa pretentia ca Iasul e centru cultural, cu oameni pe masura care vor sti sa faca alegeri dincolo de haine frumos taiate si colorate si vor vedea peste promisiunile care sunt facute mai des decat se schimba moda.