joi, 29 mai 2008

"Dar sa nu-mi iei niciodata Primaria"

Sarbatoare sau campanie? Cam asta e prima intrebare care mi-a venit in minte cand am fost la concertul lui Nichita. Or fi cantat cei de la Voltaj si Holograf, dar cam Nichita a fost cel care s-a autopromovat, a impartit in stanga si-n dreapta baloane rosii si stegulete si a fost insistent dincolo de "laudele" din public. Totusi, am ramas nelamurita. Pe platoul din fata Palatului era pus mare si cat se poate de vizibil bannerul cu Iasi 600. Daca mai inaintai un pic cu privirea cam pana prin fata scenei te lovea rosul de pe bannerul care ii facea reclama actualului primar. Aparitia lui si a cardului PSD a cam lamurit situatia, dar..totusi... Nu are dreptul cetateanul sa stie de la bun inceput la ce sa se astepte? De ce apare in prim plan bannerul Iasi 600? O fi grozavul eveniment organizat de primaria unde inca isi duce zilele Nichita, dar manifestarea n-ar trebui sa aiba tenta politica, ci ar trebui sa-i bucure pe ieseni si sa le arate insemnatatea, traditia orasului. Unde e fair play-ul? Oare mai putem indrazni sa ne gandim macar la asa ceva in campanie? Poate ca ar trebui sa luam lucrurile ca atare, sa avem propriul nostru fair play si sa ne gandim ca "Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi".

miercuri, 7 mai 2008

Cosul cu informatii- dispozitive de stocare a informatiilor

Într-o era a informatizării continue a început să se simtă nevoia de o informare cât mai amplă. Informaţiile din toate domeniile circula pe cele mai diversificate căi, de la ziare la calculatoare. În ceea ce priveşte partea digitala cea mai populara « aparatură » folosita la stocarea informaţiilor este calculatorul. În ceea ce-l priveşte părtile care se ocupă cu stocarea de informaţii sunt cele doua tipuri de memorii interne, ROM şi RAM, dar şi dispozitivele periferice şi cele de interfaţă. Pentru o mai bună înţelegere stocării sau memoriei trebuie înţeles conceptul. Aşadar memoria precizată anterior- cea internă- este zona de stocare temporară a datelor într-un calculator. Termenul de memorie este folosit pentru a desemna cipurile reale capabile să păstreze datele.Deoarece calculatorul recunoaşte numai două stări, datele supuse prelucrării sunt transformate în şiruri de cifre 0 şi 1, indiferent în care dintre cele două tipuri de memorie, RAM sau ROM se află. Ele prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje, dar sunt deja consacrate în domeniul stocării de informaţii şi au deja o tradiţie. Memoria de tip ROM (Read Only Memory) nu îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului, nu poate fi scrisă de către utilizator (este inscripţionată de către producător cu ajutorul unei aparaturi speciale), este de capacitate redusă (până la 2MB) şi este folosită pentru stocarea informaţiilor despre hardware, mici programe ce configurează diverse programe (conţine programele esenţiale care se încarcă la pornirea calculatorului)RAM (Random Acces Memory) este o memorie volatilă (se pierde la oprirea calculatorului), poate fi atât citită cât şi modificată şi este folosită la stocarea programelor şi a datelor, fiind considerată principala memorie de lucru a calculatorului. Dimensiunile utilizate frecvent în ziua de azi variază între 512 MB şi 2 GB.
Pe lângă aceste modalităţi de stocare dintr-un calculator există şi altfel de dispozitive, care fac parte însă din sistemul de intrare si de ieşire(S I/O). Mediile de stocare sau mai bine zis suportul fizic pe care se stochează informaţiile sunt reprezentate de hard disc, CD, floppy disk, disc ZIP. Dincolo de partea fizică pot fi menţionate la capitolul stocare şi memoriile periferice pentru accesarea mediilor de stocare : unitatea floppy, unitatea CD-rom, unitatea DVD, unitatea ZIP, unitatea card reader.
Înafară de partea de calculatoare modalităţile de stocare a informaţiei cele mai cunoscute, tradiţionale sau moderne sunt casetele audio sau video, stick-urile de memorie ajungându-se până la stocarea de informaţii pe cardurile bancare.
Întrucât lumea informaţiilor cunoşte o continuă dezvoltare şi cele mai noi modalităţi de stocare se preconizează a deveni învechite într-un timo destul de scurt. Această eră, a descoperirilor de diferite dispozitivede stocare a diferitelor noţiuni păşeşte cu paşi repezi spre tot mai ingenioase şi originale aparate de stocare de informaţii.

Bibliografie :

Oprea, Dumitru, Protecţia şi securitatea informaţiilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003 ;
www.kompass.com;
ww.kaboo.ro ;

Mitul Microsoft

Industria informaticii a devenit una extreme de importanta in perioada aceasta astfel incat putem spune ca traim intr-o epoca a informaticii. Intr-o lume a tehnologiei cea care s-a impus de mai bine de doua decenii, in anul 1986 in acest domeniu a fost compania americana Microsoft care, prin crearea de produse de succes din fiecare categorie de software s-a impus pe piata informaticii si a dat nastere unei adevarate revolutii informatice devenind cea mai mare producatoare in domeniu. Bazele unei astfel de firme au fost puse de Bill Gates si paul Allen cu cu un deceniu inainte, in anul 1975. Reusitele Microsoft au fost dovedite de faptul ca incepand cu anul lansarii a devenit o mina de aur pentru creatorul ei, Bill Gates, care la doar 30 de ani a devenit miliardar. Odata cu aparitia acestei firme revolutionare ea a devenit una dintre cele mai mari firme ale caror cotatii la bursa sunt intens urmarite pe Wall Street iar milioane de investitori ii urmaresc cu rigurozitate activitatea zilnica. Cele mai de succes produse ale Microsoft sunt sistemele de operare, programele de calcul tabelar si programele de text, insa cel mai renumit este mediul grafic Windows care a depasit toate recordurile atat in materie de soft, cat si de vanzari. Windows a devenit un element indispensabil al celor mai multi dintre noi. Faima, renumele şi expansiunea firmei producatoare s-au datorat în mare masura succesului avut de acest sistem de operare. Principiul pe care se bazeaza sistemul Windows este multitasking-ul, adica rularea programelor în paralel. Pe langa Windows printre cele mai utilizate programe ale companiei Microsoft(MS) se numara:
- MS Windows Live;
- MS Intenet Explorer;
- Microsoft Office- o suita de programe de birou;
- MS Windows Media Player- redare media;
- MS SQL Server;
- enciclopedia MS Encarta;
- MS Visual Studio;
- MS Frontpage- editor HTML;
- MSN Messenger- mesagerie electronica instantanee;
- MS Flight Simulator- serie de simulatoare de zbor.
Pentru o adaptare continua, in present Microsoft incearca sa-si sporeasca performantele si sa creeze noi programe de software si sa faca fata competitorilor care, odata cu descoperirea minei de aur din domeniul informational au inceput sa-si dezvolte la randul lor sisteme si programe puternice. Ceea ce ramane insa de apreciat la Microsoft, pe langa partea informationala este faptul ca firma a fost deschizatoare e drumuri si a ajuns pana la a ramane in istoria informaticii si crearea unui mit.


Bibliografie :


Ichbian, Daniel, Knepper, L. Susan, O istorie a firmei Microsoft,Editura Teora, Bucuresti, 1998 ;

http://www.wikipedia.org/;

http://www.ginfo.ro/.

miercuri, 2 aprilie 2008

Jurnalistul intre interese si justete

Vox-pop: Ce parere aveti despre jurnalisti?
Costin Ababei-Ungureanu- 21 ani, student : « Jurnalistii sunt niste unelte ale puterii care influenteaza mersul lucrurilor. Sunt mai multe tipuri de jurnalisti :sunt cei care vor sa-si faca treaba corect si cu daruire, dar sunt si jurnalisti care denatureaza lucrurile pentru bani sau poate pentru un bax de bere. Sunt si de un fel si de celalalt, dar in viata de zi cu zi oamenii corecti sunt tot mai putini. Multi se lasa cumparati, dar o mica parte din ei mai au anumite principii dupa care se ghideaza. »
Viorel Timofte- 32 ani, asistent universitar: « Nu mai exista jurnalisti corecti in ziua de azi ; nici nu mai sunt instruiti cum trebuie din facultate si nici nu mai scriu spun despre ce se intampla cu adevarat. Totul acum se face in functie de interese si toti jurnalistii sunt cumparati de oamenii cu o mai mare dare de mana. Toate ziarele si televiziunile sunt patronate de oameni politici si normal ca ei isi pun amprenta si trag sforile care le convin lor. »
Ramona Nastase- 26 ani, contabila : « Jurnalistii sunt in general oameni bine pregatiti, inteligenti, dar uneori pentru un articol spumos si pentru o mai mare popularitate mai inventeaza anumite lucruri sau mai adauga cate ceva ce considera ei ca ar vrea sa auda oamenii. »

marți, 1 aprilie 2008

Secretele din jurul “Enigmei”

Enigma este o maşină de cifrat testată şi utilizată de Wehrmachtul german în perioada celui de-al doilea război modial. Istoria maşinii care avea să joace un rol atât de important în timpul războiului a început în 1919, în Olanda. Descoperirea unei maşinării prin care informaţiile inteligibile se preschimbau în texte ilizibile a fost făcută de Hugo Koch, din Dreft. În urma acestei descoperiri, din raţiuni tehnice acest iniţiator al Enigmei a vândut patentul inginerului mecanic berlinez, Arthur Scherbius. După realizarea primului pas mai urma să fie înfăptuită următoarea mişcare lucru care a şi fost făcut într-un timp destul de scurt; aşa a luat naştere prima maşină de codat „Enigma”. Principiul de funcţionare al acesteia se baza pe cifrarea mesajelor cu ajutorul cilindrilor rotativi cu alfabet.. Deşi aceasta reprezenta un mic miracol tehnic până în apropierea celui de-al doilea război modial, până anul 1934 nu a fost luată în considerare şi nu a prezentat nici un interes. Cel care a contribuit la popularitatea invenţiei a fost regimul nazist. După ce acesta a început să prezinte interes pentru tot ceea ce însemna codare, germanii au intrat în posesia maşinăriei pe care nici un alt serviciu de informaţii din lume nu îl mai avea. După scurt timp „Enigma” a fost considerată cea mai eficientă metodă de codare a informaţiei care nu putea fi decodată de nici un alt dispozitiv cu proprietăşi asemănătoare. În perioada de la începutul războiului germanii au dotat navele de război, submarinele şi aeroporturile, secţiile organizatorice, statele majore şi serviciile de informaţii. „Enigma” funcţiona pe un principiu simplu, se mânuia uşor, variantele erau aproape nelimitate, iar telegramele nu puteau fi decodate. Deşi activitatea ei se desfăşura în secret serviciile de informaţii ale statelor europene au aflat de apariţia unei astfel de tehnologii.

„Enigma” descifrată din interior
În urma unei scurgeri de informaţii din partea unui aşa zis „Cenuşă”, presupus general german care nu era de acord cu ideile şi acţiunile lui Hitler principiile iniţiale de codare şi decodare ale „Enigmei” au început să devină cunoscute şi pentru francezi. Acest episod din istoria serviciului de informaţii a ajuns să fie visul împlinit al oricărui spion. Secretul „Enigmei” a ajuns să fie aflate în baruri şi cabarete. După primirea a suficiente infomaţii s-a încercat imitarea unei maşinării asemănătoare, însă „salvarea” a venit din partea serviciului polonez de informaţii care a oferit statului francez un prototip similar. Dificultatea decodării însă era îngreunată de faptul că cheia cifrului se schimba în permanenţă, conform unei scheme necunoscute. Pentru descifrarea unei mici părţi criptoanalistul avea nevoie de aproximativ o sută de informaţii din aceeaşi zi, cifrate după aceeaşi cheie. Descifrarea unui mesaj codat cu ajutorul „Enigmei” nu a fost posibilă decât după ce un exemplar a ajuns în mâinile polonezilor. Maşinăria asemeni unei maşini de scris ear înzetrată cu un sistem de discuri rotative pe care se aflau literele alfabetului, iar un sistem electronic simplu le învârtea conform cheii stabilite. Operatorul bătea litera ca la o maşină de scris obişnuită, dar la o fereastră apărea o altă literă, cifrată. Principiul descifrării era acela al succesiunii inverse. Acţiunea de descifrarea a fost una îndelungată şi dificilă însă, cu ajutorul francezilor care aveau deja instrucţiunile de folosire efortul a fost încununat de succes.
Principiul matematicii şi „Enigmele” ei
Cu ajutorul tot al unui matematician berlinez care a lucrat în uzinele unde se produceau „Enigmele” serviciul secret de informaţii francez a reuşit să construiască o maşinărie identică şi performantă care avea o viteză de cifrarea a telegramelor uluitoare şi fiecare cifra, literă sau cuvânt puteau fi cifrate în alt cod. Odată descoperit principiul polonezii au inventat cu sprijinul inginerilor de specialitate o altă maşină care era opusul „Enigmei” şi ajuta la decodarea mesajelor scrise prin intermediul ei. Cu ajutorul acestei noi maşinării electromecanice, secretele „Enigmei” puteau fi descifrate în maxim 10 minute. După mai multe eforturi, fără ca naziştii să aibă cunoştinţă de descoperirile francezilor, ale polonezilor şi ale britanicilor telegramele transmise de Hitler erau interceptate, înregistrate şi descifrate. După identificarea principiului fără ca naziştii să aibă cunoştinţă au fabricat maşini de codat „Enigma” pentru japonezi, italieni şi bulgari. Noua minune a jucat un rol important şi în atacurile statului japonez de la Pearl Harbour împotriva americanilor. În urma descoperirii întregului principiu de funcţionare al aparatului de cifrat el a devenit un element crucial în finalizarea războiului întrucât toate secretele nemţilor au fost aflate fără ca ei să ştie şi au dus la întâmpinarea şi capitularea Germaniei în război.
Aşadar, „Enigma” a fost pentru cel de-al doilea război mondial o maşină minune care a adus în faza iniţială victorie germanilor, dar care i-a şi „trădat” şi a dus la capitularea statului german; a sedus, dar apoi a abandonat fără voie Germania.

Interviu cu Radu Beligan

Reporter: Ce reprezinta Iasul pentru dumneavoastra?
Radu Beligan: Aici m-am format; aici am facut liceul, Negruzzi si tot aici am debutat ca actor, pe scena Teatrului National, facind figuratii. De Iasi ma leaga faptul ca m-am instruit intr-un oras minunat, este un oras de suflet care m-a marcat pentru toata viata.
Reporter: Ce simtit acum, la reintorcere?
Radu Beligan: Acum ma cam intristeaza pentru ca o anumita poezie pe care am trait-o eu aici a disparut. Iasul a cistigat in eficienta, in industrializare, dar a pierdut in poezie.
Reporter: Mai credeti in valorile culturale ale orasului?
Radu Beligan: Nu e momentul de virf al Iasului. Epoca de virf a fost in perioada lui Sadoveanu, dar acum s-a pierdut din stralucire. Spre exemplu m-a intristat sa aflu ca Teatrul National. care este o minune, va fi renovat in mai bine de doi ani. Prin relatiile mele am aflat ca pe nici un ministru din Guvern, nici pe prefectul,nici pe primarul de aici nu-l doare faptul ca pentru doi, trei ani Iasul nu va mai avea teatru. Sint dezolat. Nu pot spune lucruri bune acum pentru ca e un moment prost.
Reporter:Cu toate ca aveti aceste sentimente, v-ati intors aici. Ce v-a determinat?
Radu Beligan: Publicul. Datorita lui am ajuns sa joc si sa am momente fericite in cadrul romanesc. Cind vad ca lumea inca mai apreciaza teatrul simt o bucurie in suflet. Pentru spectatori o sa mai vin si o sa mai joc la Iasi daca o sa ma mai tina Dumnezeu. Ei sint motivul pentru care inca mai traiesc.

Autobuzul si painea calda-un asa zis reportaj-

Zi de zi incerc sa prind un loc in zona “buna” a autobuzului 28. Daca te avanti din Copou si treci peste sau mai bine zis prin zecile de studenti din statie ai sanse sa prinzi un loc…in picioare, desigur. Stai si induri si te gandesti ca data viitoare o sa ai mai mult noroc si o sa gasesti un loc pe care mai tarziu o sa-l cedezi unui batran daca mai ai un pic de bun. Imbulzeala intrece orice imaginatie. Stai cu fata lipita de usi sau ca intr-o menghina fara sa mai fie nevoie sa te tii de ceva. Dupa cateva zile de chin si rasuflare intretaiata te decizi sa incerci sa ocolesti orele critice: 7.30, 9.30, 12.00, 14.00 si intervalele diminetii si dupa-amiezii. Te amagesti zi de zi pentru ca de cate ori ai cursuri sau indraznesti sa-ti doresti sa mergi in oras cu autobuzul trebuie sa infrunti aceeasi hoarda din care incepi sa faci parte si tu ; majoritatea sunt studenti, elevi si pensionari. Sunt in aceeasi situatie ca si mine si suporta aceleasi conditii. O fi oare vina studentilor ca sunt atat de multi? Ar parea un motiv pueril. Cert e ca te uiti din trei in trei minute la ceas si dupa vreo 15 minute zaresti in departare un 28. RATP-ul « binecuvinteaza » statia din Copou cu cate un mijloc de transport atat cat sa poti sa stai intr-un picior. Consum putin , incasari mari. Ce mai conteaza ca te iei la intrecere pentru a te putea prinde de bara care iti ofera o pseudo-siguranta? Trebuie sa fii recunoscator ca ai cu ce sa ajungi pana la destinatie si mai are si patru roti. Sunt fericita insa; din Alexandru cel Bun, dupa ce inconjur mai bine de jumatate de oras se indura cel de sus si se rarefiaza aerul, iar eu pot sa ma mai relaxez inca doua statii. Asa-i daca stai la capatul orasului si daca ai mai putini bani cat sa-ti permiti un abonament. Dar pana sa ajungi sa platesti pentru pacatele altora si sa-ti imparti suferinta cu ceilalti trebuie sa mai fii si vigilent pentru ca sunt destul de multi cei si cele ale caror maini nu-si gasesc locul decat in gentile sau buzunarele oamenilor ; trebuie sa te consideri norocos daca in cativa ani de studentie nu ai ramas fara telefon, portofel sau alte valori. RATP-ul vegheza zi de zi pentru ca tu sa ai o calatorie de neuitat si sa o iei a doua zi de la capat. Dupa cum zicea un editorialist ieseana, « Regia Autonoma de Timp Pierdut » are grija de « confortul » si siguranta calatorilor. Maine ma duc din nou la facultate cu autobuzul 28.

marți, 11 martie 2008

Ca la noi la tara, la Iasi

De mai bine de patru luni prin preajma blocului unde locuiesc, mai exact prin cartierul Dacia, se fac diferite lucrari de amenajare. Fie ca este vorba de schimbarea conductelor de gaz, fie ca se pune cate un petec de ciment ici colo, noroiul este omniprezent. Primele au fost sapaturile pentru tevile din metal: locatarii blocurilor dimprejur au fost initial fericiti ca, draga Doamne, uite, au ajuns cu innoitul si pe la noi, ne vede si pe noi cineva. Bucuria a fost de scurta durata pentru ca fie vreme buna sau rea dupa ce pasesti din scara blocului faci un mare efort sa nu te afunzi pana la glezne in glod; dai sa o iei in stanga, e mlastina; te indrepti spre dreapta ai intrat in belea. Trebuie sa alegi intre doua rele si pana la urma te hotarasti ca nu poti sa stai izolat si trebuie sa te avanti prin mocirla. Ajungi dupa cativa metri in strada principala si se uita lumea la tine de parca ai fi un om al strazii; de unde sa stie ei cate ai tu de patimit in fiecare zi? Intre mine si muncitorii din canalele pentru conducte nu se prea poate face o diferenta; imi lipsesc doar cizmele de cauciuc. Poate ca mi-ar fi mai bine daca as avea o pereche, m-ar scuti de multe. O luna, doua, trei... timpu' trece si munca la santuri ba, iar glodul se face tot mai adanc. Dupa aproape patru luni fericire...parca parca se apropie de sfarsit lucrarile. Au sperat si oamenii din bloc la un drum omenesc, dar se pare ca n-a rasarit soarele inca in noroiul de pe strada. Nici n-au fost acoperite bine gropile unde au fost puse conductele ca "domnii" angajati de Primarie s-au apucat de carpit cu ciment cate o fasie, in asa zisele locuri unde au fost gropile. Munca anapoda intrucat forma cimentului sau mai bine zis a pietrisului care iese inafara este asemeni hartii Romaniei si a Italiei. Doua, trei asemeni "capodopere" si treaba a fost ieri gata dupa cateva zile de pregatiri, masuratori si munca bruta. Dintr-un capat al blocului pana la groapa cu nisip gasesti numai forme neregulate. Daca vroiai sa treci n-aveai de ales decat sa te avanti prin ochiul de mocirla dintr-o parte, singura cale de acces cu "lumea civilizata". Multi sunt vitejii care s-au incumetat sa treaca din Tara lui Nimanui, dar mai multi au fost cei care au dat piept cu cimentul la propriu. De-abia dupa cateva ore, dupa ce s-au ars mai multe persoane si dupa ce un copil a ajuns sa se afunde din neatentie pana la coate si pana la genunchi in cimentul nou turnat s-a indurat un muncitor sa puna un semn de avertizare. Pana atunci lucratorii angajati de edilii nostri s-au multumit sa se amuze copios pe seama oamenilor care s-au perindat prin "opera" lor. Ma intreb insa ce forme de relief vor mai fi facute in preajma blocului pentru ca astazi s-au pornit din nou betonierele si basculantele sa zbarnaie de la o scara la alta. Cand o sa fie si locatarii fericiti ca or sa scape de noroiul provocat de toate utilajele care trec pe aici mai ceva decat pe drumurile de tara? Vremurile se anunta grele. Macar poate ar trebui ca domnii de la Primarie sa-i "sponsorizeze" pe cei din imprejurimi cu cate o pereche de cizme din caucic, "din partea casei" asa, ca pentru cei care stau in "zona rezidentiala" a Daciei. Poate o sa se ajunga sa mergem pe alei inconjurate de verdeata dar pana acolo daca veniti in vizita la cineva prin cartier "toti cei care intrati lasati in urma orice speranta".

miercuri, 27 februarie 2008

Santinelele spatiale

Pentru a putea intelege care este rolul satelitilor este cel mai indicat sa se inceapa prin a intelege ce sunt acestia. Satelitii sunt corpuri ceresti care se rotesc in jurul altui corp ceresc si-l insotesc in jurul miscarii sale de revolutie. In ceea ce priveste originea acestora ei sunt naturali, care au aparut odata cu Universul si artificiali, creati de oameni cu scopul de a cerceta Universul si de a-i descoperi imprejurimile. In ceea ce priveste satelitii naturali acestia se rotesc in jurul unei planete sau al unei stele. Cel mai cunoscut satelit natural este Luna, care se roteste in jurul Pamantului. Miscarea majoritatii satelitilor este directa, de la vest la est si pe aceeasi directie ca planetele in jurul carora orbiteaza.
Satelitii artificiali sunt obiecte plasate cu un scop bine definit pe o orbita in jurul unei planete. De la lansarea primului satelit artificial au fost create si lansati cateva mii si au fost trimisi pe orbita Pamantului. In prezent, ei joaca un rol important in industria comunicatiilor , in strategia militara si in studiile stiintifice ale Pamantului si Universului.
In conditiile in care s-a considerat tot mai necesara gasirea si realizarea unor mijloace de masura de inalta precizie, capabile sa confirme aspecte ale teoriei relativitatii generalizate sau restranse a fost lansat primul satelit artificial in spatiu, fapt realizat de NASA in 1958. Sistemul de functionare era acela de inregistare a mesajelor cu ajutorul unei camere atasate, atunci cand trecea pe deasupra unei statii de transmisie. Mai tarziu, intre satelitii aflati in zbor si statiile de la sol s-a ajuns la schimbarea semnelor de reperaj din suta in suta de secunde, lucru care a confirmat teoria relativitatii. In ceea ce priveste teoriile emise, dar nedemonstrate de marii fizicieni dupa atestarea relativitatii, idee emisa de Einstein, au fost lansati nenumarati sateliti care aveau drept scop demonstarea unor teorii initiate de mari fizicieni.
Un alt satelit artificial, Echo1, lansat tot de Statele Unite in 1960
era construit dintr-un balon de plastic aluminizat cu diametrul de 30 de metri. Patru ani mai tarziu a fost lansat Echo 2 care avea un diametru de 41 de metri.
In 1962 a fost lansat de catre Compania Americana de Telefon si Telegraf satelitul Telstar1 care oferea transmisie TV directa intre Statele Unite, Europa si Japonia si putea de asemenea reda cateva sute de statii radio. Capacitatea acestor sisteme era limitata de necesitatea transmitatorilor puternici si antenelor mari de pe sol.
Odata cu evolutia in timp a acestui tip de transmitere de informatii au fost creati sateliti cu scopuri bine definite care au rolul de a comunica informatii dintr-un anumit domeniu. Printre satelitii cu o importanta insemnata se numara satelitii militari, care pot furniza informatii detaliate despre preagtirile militare sau desfasurarea unei lupte. Cea care a reprezentat un mare interes pentru acest domeniu a fost tot Statele Unite care a inceput studierea lor in anul 1946, iar in 1956 au inceput punerea la punct a rachetei lansatoare de sateliti militari, Atlas-Agena. In perioada 1958-1985 au fost lansati aproape 3000 de sateliti, dintre care 2114 sunt destinati unor utilizari cu specific militar. Pe langa SUA, statele care mai au un numar insemnat de sateliti folositi cu scop militar sunt Rusia, China, Franta si Marea Britanie.
Pe langa satelitii militari pe orbita se pot identifica si sateliti de recunoastere care sunt dotati cu aparatura foto, camere de televiziune si alte instrumente optice. Rolul acestor sateliti este acela de a tine sub observatie permanenta o zona de pe suprafata globului pamantesc si realizarea de fotogafii asupra obiectivelor programate pe care, dupa developare, le transmit la sol unde sunt prelucrate si interpretate. Acest tip de sateliti sunt capabili sa identifice o imagine la sol de numai15-25 de cm. Ei sunt lansati la inaltimi intre 100-250 km sau intre 300-500 de km. Satelitii de recunoastere fotografica supravegheaza si fotografiaza in perioade scurte de timp zone de cateva mii de km patrati intr-un singur cadru functionand cu o viteza de aproximativ 30000 de km/ora. Un alt tip de sateliti, cei de recunoastere electronica(ELINT sau FERRET) functioneaza o perioada mai lunga de timp decat primii(intre cateva luni si cativa ani). Acestia au rolul de a localiza amplasarea aparatelor radar de aparare antiaeriana sau antirachete si sa etermine caracteristicile si raza lor de detectie. Ei sunt utilizati, de asemenea, pentru localizarea satelitilor militari de telecomunicatii si pentru interceptarea comunicatiilor militare. Primul satelit de recunoastere fotografica a fost lansat in1959 de catre Statele Unite.De la durata de viata a satelitilor de acest tip de 30 de zile s-a ajuns treptat pana la 770 de zile care erau lansati la o altitudine superioara cuprinsa intre 200 si 250 de km.
Un alt tip de sateliti sunt cei de detectie avansata care evolueaza pe orbite la aproximativ 36000km altitudine si au ca scop depistarea lansarii de rachete balistice. Performanta acestor sateliti ajunge de la supravegherea punctelor de amplasare a rachetelor, momentul lansarii si traiectoria lor, decolarea avioanelor strategice si tactice inamice pana la transmiterea de date de catre rachetele balistice cu detectoare de infrarosii pentru detectarea radiatiilor emise de motoarele avioanelor sau de rachete.
Tot din categoria satelitilor de recunoastere fac parte si satelitii de supraveghere oceanica. Ei sunt plasati pe orbite inalte, la peste 1000 de km si sunt dotati cu detectoare de radiatii infrarosii, detectoare electronice si echipament foto. Datorita caracteristicilor orbitale si performantei lor ei pot identifica si localiza navele de suprafata, dar si instalatiile de coasta. Sistemul de echipamente le permite sa detecteze, totodata, si submarinele nucleare, inclusiv pe cele aflate la adancimi foarte mari. Primul satelit de acest fel a fost lansat tot de Statele Unite in anul 1976. Ewl purta alti trei sateliti dotati cu detectoare de semnale radio. Acesti sateliti aveau misiunea de a supraveghea semnalele electronice emise de navele de razboi ale altor state pentru a dtermina natura si ruta acestora. Un alt grup de sateliti operationali de observare maritima sunt dotati, pe langa detectorul radio si cu captori pasivi pentru receptarea radiatiilor infrarosii si a microundelor. Dupa 1983 insa a fost inventata si lansata o noua generatie de sateliti prevazuti cu sisteme de radare perfectionate pentru supravegherea oceanelor si care evolueaza pe orbite joase, la aproximativ 250 de km.
Ultima categorie de sateliti de recunoastere o constituie satelitii pentru detectarea exploziilor nucleare. Ei au fost creati dupa incheierea acordurilor sovieto-americane, din 1972 si au ca obiectiv detectarea exploziilor cu arme nucleare in atmosfera si in spatiul cosmic.
Un alt tip de sateliti este folosit si in domeniul stiintei. Satelitii de acest fel care orbiteaza in jurul Pamantului pot furniza date privind harta Terrei, marimea si forma sa si pot studia dinamica oceanelor si a atmosferei. Savantii utilizeaza de asemenea satelitii pentru a cerceta Soarele, Luna, alte planete, comete, stele si galaxii. Telescopul spatial Hubble este un observator general lansat in 1990. Unii sateliti stiintifici orbiteaza in jurul altor corpuri ceresti decat Pamantul.
Pe langa tipurile de sateliti prezentate anterior sunt si satelitii de comunicatie. Majoritatea primilor sateliti includeau un oarecare echipament de comunicatie. NASA a lansat primii sateliti de telefonie si televiziune, AT&T’s Telastar 1, in 1962.Departamentul de Aparare al SUA a lansat Syncom 3 in 1964. Acesta a fost primul satelit care a avut o orbita geostationara. Din 1957 au fost lansati peste 300 sateliti de comunicatii.Cei din prezent ofera servicii de comunicare audio-video si de transmitere a datelor.
Asadar odata cu evolutia sistemelor de comunicare satelitii devin tot mai performanti si in scurt timp vor ajunge sa detina puterea la nivelul intregului glob si sa-l imparta in sfere de influenta.

Bibliografie:

Grigore- Closca, Carmen, Era cosmica si Terra, Editura Albatros, Bucuresti, 1987;

Zaganescu, Florin, Viitorul apartine spatiului, Editura Albatros, Bucuresti, 1980;

Teodorescu, Constantin; Ionescu, Demostene; Zaganescu, Florin, Satelitii artificiali la sfarsit de mileniu, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1988;

Mucica, Teodor, Perovici, Minodora, Universul mijloacelor audiovizuale, Editura Albatros, Bucuresti, 1982.

marți, 26 februarie 2008

Politica e la moda

Romanii se pricep la toate si la nimic. Domeniul unde toti exceleaza insa este politica. Fie ca n-a trecut prin bancile scolii sau a ajuns profesor universitar fiecare are "competenta" in politica. Asa s-a hotarat si Irina Schrotter ca anul acesta la moda e...politica. De ce nu? Nu si aici trebuie schimbat ceva? Ce conteaza ca e vorba de haine sau de oameni, tot modificari se fac. Cum dumneaei se pricepe la creat...poate inventeaza un Iasi mai bun in care pe Bahlui sa nu mai curga deseuri, ci lapte, iar in Ciric si Venetia sa se gaseasca miere. La idei stam bine.
Daca Gigi Becali a ajuns politician, om de afaceri si patron la Steaua, Miron Cozma vrea sa-si faca partid, iar Irina Loghin si Ion Dolanescu sunt deputati, de ce nu ar ajunge si Schrotter primar? Poate mai face niste taieturi si carpeli prin Primarie si o imbraca intr-o haina frumos colorata, in functie de tendinte. Are vreo importanta ca e candidat independent si n-are pe nimeni sa-i dea un sut in f... sa o propulseze sus, pe tronul Iasului? Daca se imbraca frumos si schimba din "Haina il face pe om" in "Primaria il face pe om" poate ca or sa cada doi, trei ieseni si or sa ramana hipnotizati pana dupa votare. Dar la cum e in politica ieseana si nu numai, politeturile de genul "doamnele primele" nu-si au locul, asa ca Schrotter o sa trebuiasca sa se re-reorienteze. Ce campanie va pregati? Poate va face o prezentare de moda in aer liber si va da autografe. Am insa pretentia ca Iasul e centru cultural, cu oameni pe masura care vor sti sa faca alegeri dincolo de haine frumos taiate si colorate si vor vedea peste promisiunile care sunt facute mai des decat se schimba moda.