Ca la noi la tara, la Iasi

De mai bine de patru luni prin preajma blocului unde locuiesc, mai exact prin cartierul Dacia, se fac diferite lucrari de amenajare. Fie ca este vorba de schimbarea conductelor de gaz, fie ca se pune cate un petec de ciment ici colo, noroiul este omniprezent. Primele au fost sapaturile pentru tevile din metal: locatarii blocurilor dimprejur au fost initial fericiti ca, draga Doamne, uite, au ajuns cu innoitul si pe la noi, ne vede si pe noi cineva. Bucuria a fost de scurta durata pentru ca fie vreme buna sau rea dupa ce pasesti din scara blocului faci un mare efort sa nu te afunzi pana la glezne in glod; dai sa o iei in stanga, e mlastina; te indrepti spre dreapta ai intrat in belea. Trebuie sa alegi intre doua rele si pana la urma te hotarasti ca nu poti sa stai izolat si trebuie sa te avanti prin mocirla. Ajungi dupa cativa metri in strada principala si se uita lumea la tine de parca ai fi un om al strazii; de unde sa stie ei cate ai tu de patimit in fiecare zi? Intre mine si muncitorii din canalele pentru conducte nu se prea poate face o diferenta; imi lipsesc doar cizmele de cauciuc. Poate ca mi-ar fi mai bine daca as avea o pereche, m-ar scuti de multe. O luna, doua, trei... timpu' trece si munca la santuri ba, iar glodul se face tot mai adanc. Dupa aproape patru luni fericire...parca parca se apropie de sfarsit lucrarile. Au sperat si oamenii din bloc la un drum omenesc, dar se pare ca n-a rasarit soarele inca in noroiul de pe strada. Nici n-au fost acoperite bine gropile unde au fost puse conductele ca "domnii" angajati de Primarie s-au apucat de carpit cu ciment cate o fasie, in asa zisele locuri unde au fost gropile. Munca anapoda intrucat forma cimentului sau mai bine zis a pietrisului care iese inafara este asemeni hartii Romaniei si a Italiei. Doua, trei asemeni "capodopere" si treaba a fost ieri gata dupa cateva zile de pregatiri, masuratori si munca bruta. Dintr-un capat al blocului pana la groapa cu nisip gasesti numai forme neregulate. Daca vroiai sa treci n-aveai de ales decat sa te avanti prin ochiul de mocirla dintr-o parte, singura cale de acces cu "lumea civilizata". Multi sunt vitejii care s-au incumetat sa treaca din Tara lui Nimanui, dar mai multi au fost cei care au dat piept cu cimentul la propriu. De-abia dupa cateva ore, dupa ce s-au ars mai multe persoane si dupa ce un copil a ajuns sa se afunde din neatentie pana la coate si pana la genunchi in cimentul nou turnat s-a indurat un muncitor sa puna un semn de avertizare. Pana atunci lucratorii angajati de edilii nostri s-au multumit sa se amuze copios pe seama oamenilor care s-au perindat prin "opera" lor. Ma intreb insa ce forme de relief vor mai fi facute in preajma blocului pentru ca astazi s-au pornit din nou betonierele si basculantele sa zbarnaie de la o scara la alta. Cand o sa fie si locatarii fericiti ca or sa scape de noroiul provocat de toate utilajele care trec pe aici mai ceva decat pe drumurile de tara? Vremurile se anunta grele. Macar poate ar trebui ca domnii de la Primarie sa-i "sponsorizeze" pe cei din imprejurimi cu cate o pereche de cizme din caucic, "din partea casei" asa, ca pentru cei care stau in "zona rezidentiala" a Daciei. Poate o sa se ajunga sa mergem pe alei inconjurate de verdeata dar pana acolo daca veniti in vizita la cineva prin cartier "toti cei care intrati lasati in urma orice speranta".