Secretele din jurul “Enigmei”

Enigma este o maşină de cifrat testată şi utilizată de Wehrmachtul german în perioada celui de-al doilea război modial. Istoria maşinii care avea să joace un rol atât de important în timpul războiului a început în 1919, în Olanda. Descoperirea unei maşinării prin care informaţiile inteligibile se preschimbau în texte ilizibile a fost făcută de Hugo Koch, din Dreft. În urma acestei descoperiri, din raţiuni tehnice acest iniţiator al Enigmei a vândut patentul inginerului mecanic berlinez, Arthur Scherbius. După realizarea primului pas mai urma să fie înfăptuită următoarea mişcare lucru care a şi fost făcut într-un timp destul de scurt; aşa a luat naştere prima maşină de codat „Enigma”. Principiul de funcţionare al acesteia se baza pe cifrarea mesajelor cu ajutorul cilindrilor rotativi cu alfabet.. Deşi aceasta reprezenta un mic miracol tehnic până în apropierea celui de-al doilea război modial, până anul 1934 nu a fost luată în considerare şi nu a prezentat nici un interes. Cel care a contribuit la popularitatea invenţiei a fost regimul nazist. După ce acesta a început să prezinte interes pentru tot ceea ce însemna codare, germanii au intrat în posesia maşinăriei pe care nici un alt serviciu de informaţii din lume nu îl mai avea. După scurt timp „Enigma” a fost considerată cea mai eficientă metodă de codare a informaţiei care nu putea fi decodată de nici un alt dispozitiv cu proprietăşi asemănătoare. În perioada de la începutul războiului germanii au dotat navele de război, submarinele şi aeroporturile, secţiile organizatorice, statele majore şi serviciile de informaţii. „Enigma” funcţiona pe un principiu simplu, se mânuia uşor, variantele erau aproape nelimitate, iar telegramele nu puteau fi decodate. Deşi activitatea ei se desfăşura în secret serviciile de informaţii ale statelor europene au aflat de apariţia unei astfel de tehnologii.

„Enigma” descifrată din interior
În urma unei scurgeri de informaţii din partea unui aşa zis „Cenuşă”, presupus general german care nu era de acord cu ideile şi acţiunile lui Hitler principiile iniţiale de codare şi decodare ale „Enigmei” au început să devină cunoscute şi pentru francezi. Acest episod din istoria serviciului de informaţii a ajuns să fie visul împlinit al oricărui spion. Secretul „Enigmei” a ajuns să fie aflate în baruri şi cabarete. După primirea a suficiente infomaţii s-a încercat imitarea unei maşinării asemănătoare, însă „salvarea” a venit din partea serviciului polonez de informaţii care a oferit statului francez un prototip similar. Dificultatea decodării însă era îngreunată de faptul că cheia cifrului se schimba în permanenţă, conform unei scheme necunoscute. Pentru descifrarea unei mici părţi criptoanalistul avea nevoie de aproximativ o sută de informaţii din aceeaşi zi, cifrate după aceeaşi cheie. Descifrarea unui mesaj codat cu ajutorul „Enigmei” nu a fost posibilă decât după ce un exemplar a ajuns în mâinile polonezilor. Maşinăria asemeni unei maşini de scris ear înzetrată cu un sistem de discuri rotative pe care se aflau literele alfabetului, iar un sistem electronic simplu le învârtea conform cheii stabilite. Operatorul bătea litera ca la o maşină de scris obişnuită, dar la o fereastră apărea o altă literă, cifrată. Principiul descifrării era acela al succesiunii inverse. Acţiunea de descifrarea a fost una îndelungată şi dificilă însă, cu ajutorul francezilor care aveau deja instrucţiunile de folosire efortul a fost încununat de succes.
Principiul matematicii şi „Enigmele” ei
Cu ajutorul tot al unui matematician berlinez care a lucrat în uzinele unde se produceau „Enigmele” serviciul secret de informaţii francez a reuşit să construiască o maşinărie identică şi performantă care avea o viteză de cifrarea a telegramelor uluitoare şi fiecare cifra, literă sau cuvânt puteau fi cifrate în alt cod. Odată descoperit principiul polonezii au inventat cu sprijinul inginerilor de specialitate o altă maşină care era opusul „Enigmei” şi ajuta la decodarea mesajelor scrise prin intermediul ei. Cu ajutorul acestei noi maşinării electromecanice, secretele „Enigmei” puteau fi descifrate în maxim 10 minute. După mai multe eforturi, fără ca naziştii să aibă cunoştinţă de descoperirile francezilor, ale polonezilor şi ale britanicilor telegramele transmise de Hitler erau interceptate, înregistrate şi descifrate. După identificarea principiului fără ca naziştii să aibă cunoştinţă au fabricat maşini de codat „Enigma” pentru japonezi, italieni şi bulgari. Noua minune a jucat un rol important şi în atacurile statului japonez de la Pearl Harbour împotriva americanilor. În urma descoperirii întregului principiu de funcţionare al aparatului de cifrat el a devenit un element crucial în finalizarea războiului întrucât toate secretele nemţilor au fost aflate fără ca ei să ştie şi au dus la întâmpinarea şi capitularea Germaniei în război.
Aşadar, „Enigma” a fost pentru cel de-al doilea război mondial o maşină minune care a adus în faza iniţială victorie germanilor, dar care i-a şi „trădat” şi a dus la capitularea statului german; a sedus, dar apoi a abandonat fără voie Germania.