Punct si de la capat

Astazi m-am hotarat. Renunt la blogul creat in imprejurari fortate(s-ar zice forta educatiei, dar acum nu mai are vreo relevanta) si trec intr-o alta dimensiune. De azi imi iau o alta identitate: http://ralucasfield.blogspot.com/ . Un nou inceput dupa un an de schimbari.

"Dar sa nu-mi iei niciodata Primaria"

Sarbatoare sau campanie? Cam asta e prima intrebare care mi-a venit in minte cand am fost la concertul lui Nichita. Or fi cantat cei de la Voltaj si Holograf, dar cam Nichita a fost cel care s-a autopromovat, a impartit in stanga si-n dreapta baloane rosii si stegulete si a fost insistent dincolo de "laudele" din public. Totusi, am ramas nelamurita. Pe platoul din fata Palatului era pus mare si cat se poate de vizibil bannerul cu Iasi 600. Daca mai inaintai un pic cu privirea cam pana prin fata scenei te lovea rosul de pe bannerul care ii facea reclama actualului primar. Aparitia lui si a cardului PSD a cam lamurit situatia, dar..totusi... Nu are dreptul cetateanul sa stie de la bun inceput la ce sa se astepte? De ce apare in prim plan bannerul Iasi 600? O fi grozavul eveniment organizat de primaria unde inca isi duce zilele Nichita, dar manifestarea n-ar trebui sa aiba tenta politica, ci ar trebui sa-i bucure pe ieseni si sa le arate insemnatatea, traditia orasului. Unde e fair play-ul? Oare mai putem indrazni sa ne gandim macar la asa ceva in campanie? Poate ca ar trebui sa luam lucrurile ca atare, sa avem propriul nostru fair play si sa ne gandim ca "Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi".

Cosul cu informatii- dispozitive de stocare a informatiilor

Într-o era a informatizării continue a început să se simtă nevoia de o informare cât mai amplă. Informaţiile din toate domeniile circula pe cele mai diversificate căi, de la ziare la calculatoare. În ceea ce priveşte partea digitala cea mai populara « aparatură » folosita la stocarea informaţiilor este calculatorul. În ceea ce-l priveşte părtile care se ocupă cu stocarea de informaţii sunt cele doua tipuri de memorii interne, ROM şi RAM, dar şi dispozitivele periferice şi cele de interfaţă. Pentru o mai bună înţelegere stocării sau memoriei trebuie înţeles conceptul. Aşadar memoria precizată anterior- cea internă- este zona de stocare temporară a datelor într-un calculator. Termenul de memorie este folosit pentru a desemna cipurile reale capabile să păstreze datele.Deoarece calculatorul recunoaşte numai două stări, datele supuse prelucrării sunt transformate în şiruri de cifre 0 şi 1, indiferent în care dintre cele două tipuri de memorie, RAM sau ROM se află. Ele prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje, dar sunt deja consacrate în domeniul stocării de informaţii şi au deja o tradiţie. Memoria de tip ROM (Read Only Memory) nu îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului, nu poate fi scrisă de către utilizator (este inscripţionată de către producător cu ajutorul unei aparaturi speciale), este de capacitate redusă (până la 2MB) şi este folosită pentru stocarea informaţiilor despre hardware, mici programe ce configurează diverse programe (conţine programele esenţiale care se încarcă la pornirea calculatorului)RAM (Random Acces Memory) este o memorie volatilă (se pierde la oprirea calculatorului), poate fi atât citită cât şi modificată şi este folosită la stocarea programelor şi a datelor, fiind considerată principala memorie de lucru a calculatorului. Dimensiunile utilizate frecvent în ziua de azi variază între 512 MB şi 2 GB.
Pe lângă aceste modalităţi de stocare dintr-un calculator există şi altfel de dispozitive, care fac parte însă din sistemul de intrare si de ieşire(S I/O). Mediile de stocare sau mai bine zis suportul fizic pe care se stochează informaţiile sunt reprezentate de hard disc, CD, floppy disk, disc ZIP. Dincolo de partea fizică pot fi menţionate la capitolul stocare şi memoriile periferice pentru accesarea mediilor de stocare : unitatea floppy, unitatea CD-rom, unitatea DVD, unitatea ZIP, unitatea card reader.
Înafară de partea de calculatoare modalităţile de stocare a informaţiei cele mai cunoscute, tradiţionale sau moderne sunt casetele audio sau video, stick-urile de memorie ajungându-se până la stocarea de informaţii pe cardurile bancare.
Întrucât lumea informaţiilor cunoşte o continuă dezvoltare şi cele mai noi modalităţi de stocare se preconizează a deveni învechite într-un timo destul de scurt. Această eră, a descoperirilor de diferite dispozitivede stocare a diferitelor noţiuni păşeşte cu paşi repezi spre tot mai ingenioase şi originale aparate de stocare de informaţii.

Bibliografie :

Oprea, Dumitru, Protecţia şi securitatea informaţiilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003 ;
www.kompass.com;
ww.kaboo.ro ;

Mitul Microsoft

Industria informaticii a devenit una extreme de importanta in perioada aceasta astfel incat putem spune ca traim intr-o epoca a informaticii. Intr-o lume a tehnologiei cea care s-a impus de mai bine de doua decenii, in anul 1986 in acest domeniu a fost compania americana Microsoft care, prin crearea de produse de succes din fiecare categorie de software s-a impus pe piata informaticii si a dat nastere unei adevarate revolutii informatice devenind cea mai mare producatoare in domeniu. Bazele unei astfel de firme au fost puse de Bill Gates si paul Allen cu cu un deceniu inainte, in anul 1975. Reusitele Microsoft au fost dovedite de faptul ca incepand cu anul lansarii a devenit o mina de aur pentru creatorul ei, Bill Gates, care la doar 30 de ani a devenit miliardar. Odata cu aparitia acestei firme revolutionare ea a devenit una dintre cele mai mari firme ale caror cotatii la bursa sunt intens urmarite pe Wall Street iar milioane de investitori ii urmaresc cu rigurozitate activitatea zilnica. Cele mai de succes produse ale Microsoft sunt sistemele de operare, programele de calcul tabelar si programele de text, insa cel mai renumit este mediul grafic Windows care a depasit toate recordurile atat in materie de soft, cat si de vanzari. Windows a devenit un element indispensabil al celor mai multi dintre noi. Faima, renumele şi expansiunea firmei producatoare s-au datorat în mare masura succesului avut de acest sistem de operare. Principiul pe care se bazeaza sistemul Windows este multitasking-ul, adica rularea programelor în paralel. Pe langa Windows printre cele mai utilizate programe ale companiei Microsoft(MS) se numara:
- MS Windows Live;
- MS Intenet Explorer;
- Microsoft Office- o suita de programe de birou;
- MS Windows Media Player- redare media;
- MS SQL Server;
- enciclopedia MS Encarta;
- MS Visual Studio;
- MS Frontpage- editor HTML;
- MSN Messenger- mesagerie electronica instantanee;
- MS Flight Simulator- serie de simulatoare de zbor.
Pentru o adaptare continua, in present Microsoft incearca sa-si sporeasca performantele si sa creeze noi programe de software si sa faca fata competitorilor care, odata cu descoperirea minei de aur din domeniul informational au inceput sa-si dezvolte la randul lor sisteme si programe puternice. Ceea ce ramane insa de apreciat la Microsoft, pe langa partea informationala este faptul ca firma a fost deschizatoare e drumuri si a ajuns pana la a ramane in istoria informaticii si crearea unui mit.


Bibliografie :


Ichbian, Daniel, Knepper, L. Susan, O istorie a firmei Microsoft,Editura Teora, Bucuresti, 1998 ;

http://www.wikipedia.org/;

http://www.ginfo.ro/.

Jurnalistul intre interese si justete

Vox-pop: Ce parere aveti despre jurnalisti?
Costin Ababei-Ungureanu- 21 ani, student : « Jurnalistii sunt niste unelte ale puterii care influenteaza mersul lucrurilor. Sunt mai multe tipuri de jurnalisti :sunt cei care vor sa-si faca treaba corect si cu daruire, dar sunt si jurnalisti care denatureaza lucrurile pentru bani sau poate pentru un bax de bere. Sunt si de un fel si de celalalt, dar in viata de zi cu zi oamenii corecti sunt tot mai putini. Multi se lasa cumparati, dar o mica parte din ei mai au anumite principii dupa care se ghideaza. »
Viorel Timofte- 32 ani, asistent universitar: « Nu mai exista jurnalisti corecti in ziua de azi ; nici nu mai sunt instruiti cum trebuie din facultate si nici nu mai scriu spun despre ce se intampla cu adevarat. Totul acum se face in functie de interese si toti jurnalistii sunt cumparati de oamenii cu o mai mare dare de mana. Toate ziarele si televiziunile sunt patronate de oameni politici si normal ca ei isi pun amprenta si trag sforile care le convin lor. »
Ramona Nastase- 26 ani, contabila : « Jurnalistii sunt in general oameni bine pregatiti, inteligenti, dar uneori pentru un articol spumos si pentru o mai mare popularitate mai inventeaza anumite lucruri sau mai adauga cate ceva ce considera ei ca ar vrea sa auda oamenii. »

Secretele din jurul “Enigmei”

Enigma este o maşină de cifrat testată şi utilizată de Wehrmachtul german în perioada celui de-al doilea război modial. Istoria maşinii care avea să joace un rol atât de important în timpul războiului a început în 1919, în Olanda. Descoperirea unei maşinării prin care informaţiile inteligibile se preschimbau în texte ilizibile a fost făcută de Hugo Koch, din Dreft. În urma acestei descoperiri, din raţiuni tehnice acest iniţiator al Enigmei a vândut patentul inginerului mecanic berlinez, Arthur Scherbius. După realizarea primului pas mai urma să fie înfăptuită următoarea mişcare lucru care a şi fost făcut într-un timp destul de scurt; aşa a luat naştere prima maşină de codat „Enigma”. Principiul de funcţionare al acesteia se baza pe cifrarea mesajelor cu ajutorul cilindrilor rotativi cu alfabet.. Deşi aceasta reprezenta un mic miracol tehnic până în apropierea celui de-al doilea război modial, până anul 1934 nu a fost luată în considerare şi nu a prezentat nici un interes. Cel care a contribuit la popularitatea invenţiei a fost regimul nazist. După ce acesta a început să prezinte interes pentru tot ceea ce însemna codare, germanii au intrat în posesia maşinăriei pe care nici un alt serviciu de informaţii din lume nu îl mai avea. După scurt timp „Enigma” a fost considerată cea mai eficientă metodă de codare a informaţiei care nu putea fi decodată de nici un alt dispozitiv cu proprietăşi asemănătoare. În perioada de la începutul războiului germanii au dotat navele de război, submarinele şi aeroporturile, secţiile organizatorice, statele majore şi serviciile de informaţii. „Enigma” funcţiona pe un principiu simplu, se mânuia uşor, variantele erau aproape nelimitate, iar telegramele nu puteau fi decodate. Deşi activitatea ei se desfăşura în secret serviciile de informaţii ale statelor europene au aflat de apariţia unei astfel de tehnologii.

„Enigma” descifrată din interior
În urma unei scurgeri de informaţii din partea unui aşa zis „Cenuşă”, presupus general german care nu era de acord cu ideile şi acţiunile lui Hitler principiile iniţiale de codare şi decodare ale „Enigmei” au început să devină cunoscute şi pentru francezi. Acest episod din istoria serviciului de informaţii a ajuns să fie visul împlinit al oricărui spion. Secretul „Enigmei” a ajuns să fie aflate în baruri şi cabarete. După primirea a suficiente infomaţii s-a încercat imitarea unei maşinării asemănătoare, însă „salvarea” a venit din partea serviciului polonez de informaţii care a oferit statului francez un prototip similar. Dificultatea decodării însă era îngreunată de faptul că cheia cifrului se schimba în permanenţă, conform unei scheme necunoscute. Pentru descifrarea unei mici părţi criptoanalistul avea nevoie de aproximativ o sută de informaţii din aceeaşi zi, cifrate după aceeaşi cheie. Descifrarea unui mesaj codat cu ajutorul „Enigmei” nu a fost posibilă decât după ce un exemplar a ajuns în mâinile polonezilor. Maşinăria asemeni unei maşini de scris ear înzetrată cu un sistem de discuri rotative pe care se aflau literele alfabetului, iar un sistem electronic simplu le învârtea conform cheii stabilite. Operatorul bătea litera ca la o maşină de scris obişnuită, dar la o fereastră apărea o altă literă, cifrată. Principiul descifrării era acela al succesiunii inverse. Acţiunea de descifrarea a fost una îndelungată şi dificilă însă, cu ajutorul francezilor care aveau deja instrucţiunile de folosire efortul a fost încununat de succes.
Principiul matematicii şi „Enigmele” ei
Cu ajutorul tot al unui matematician berlinez care a lucrat în uzinele unde se produceau „Enigmele” serviciul secret de informaţii francez a reuşit să construiască o maşinărie identică şi performantă care avea o viteză de cifrarea a telegramelor uluitoare şi fiecare cifra, literă sau cuvânt puteau fi cifrate în alt cod. Odată descoperit principiul polonezii au inventat cu sprijinul inginerilor de specialitate o altă maşină care era opusul „Enigmei” şi ajuta la decodarea mesajelor scrise prin intermediul ei. Cu ajutorul acestei noi maşinării electromecanice, secretele „Enigmei” puteau fi descifrate în maxim 10 minute. După mai multe eforturi, fără ca naziştii să aibă cunoştinţă de descoperirile francezilor, ale polonezilor şi ale britanicilor telegramele transmise de Hitler erau interceptate, înregistrate şi descifrate. După identificarea principiului fără ca naziştii să aibă cunoştinţă au fabricat maşini de codat „Enigma” pentru japonezi, italieni şi bulgari. Noua minune a jucat un rol important şi în atacurile statului japonez de la Pearl Harbour împotriva americanilor. În urma descoperirii întregului principiu de funcţionare al aparatului de cifrat el a devenit un element crucial în finalizarea războiului întrucât toate secretele nemţilor au fost aflate fără ca ei să ştie şi au dus la întâmpinarea şi capitularea Germaniei în război.
Aşadar, „Enigma” a fost pentru cel de-al doilea război mondial o maşină minune care a adus în faza iniţială victorie germanilor, dar care i-a şi „trădat” şi a dus la capitularea statului german; a sedus, dar apoi a abandonat fără voie Germania.

Interviu cu Radu Beligan

Reporter: Ce reprezinta Iasul pentru dumneavoastra?
Radu Beligan: Aici m-am format; aici am facut liceul, Negruzzi si tot aici am debutat ca actor, pe scena Teatrului National, facind figuratii. De Iasi ma leaga faptul ca m-am instruit intr-un oras minunat, este un oras de suflet care m-a marcat pentru toata viata.
Reporter: Ce simtit acum, la reintorcere?
Radu Beligan: Acum ma cam intristeaza pentru ca o anumita poezie pe care am trait-o eu aici a disparut. Iasul a cistigat in eficienta, in industrializare, dar a pierdut in poezie.
Reporter: Mai credeti in valorile culturale ale orasului?
Radu Beligan: Nu e momentul de virf al Iasului. Epoca de virf a fost in perioada lui Sadoveanu, dar acum s-a pierdut din stralucire. Spre exemplu m-a intristat sa aflu ca Teatrul National. care este o minune, va fi renovat in mai bine de doi ani. Prin relatiile mele am aflat ca pe nici un ministru din Guvern, nici pe prefectul,nici pe primarul de aici nu-l doare faptul ca pentru doi, trei ani Iasul nu va mai avea teatru. Sint dezolat. Nu pot spune lucruri bune acum pentru ca e un moment prost.
Reporter:Cu toate ca aveti aceste sentimente, v-ati intors aici. Ce v-a determinat?
Radu Beligan: Publicul. Datorita lui am ajuns sa joc si sa am momente fericite in cadrul romanesc. Cind vad ca lumea inca mai apreciaza teatrul simt o bucurie in suflet. Pentru spectatori o sa mai vin si o sa mai joc la Iasi daca o sa ma mai tina Dumnezeu. Ei sint motivul pentru care inca mai traiesc.